1. Apa sărată

Cu ajutorul apei sărate puteți trata rinita alergică, astfel preparați apă sărată călduță punând 2-3 linguri de sare neiodată sau sare de mare la 1 litru de apă și se fierbe 20 minute, se trage pe nări alternativ, pâna ajunge în gura. Tratamentul este îndelungat.

2. Umidificatorul

Umidificatorul este aparatul foarte util ce ajută la creșterea umidității aerului dintr-o încăpere. Cu ajutorul umidificatorului poți scăpa de diverșii alergeni care pătrund în casă, decontaminând astfel aerul pe care îl respirați.

3. Purificator de aer

Folosirea unui purificator de aer, mai ales în dormitor, este cea mai bună modalitate de a elimina sporii și polenul din aer.

Purificatorul ajută la captarea și eliminarea impurităților din aer, prafului gospodăresc, polenului și mirosurilor neplăcute din casa dumneavoastră. Astfel aerul devine sănătos, fără praf și polen pentru a nu provoca alergie la praf.

4. Inhalări cu aburi

În apa fierbinte se adaugă 3 picături de ulei esențial de eucalipt, 3 picături de ulei esențial de rozmarin, 2 picături de ulei esențial mirt și 2 picături de ulei de arbore de ceai esențial. Acoperiți-vă cu un prosop de baie peste cratită (păstrați descoperită fața destul de departe de abur pentru a evita arsurile) și inhalați profund pentru 5-10 minute. Repetați de 1-3 ori pe zi.

Pentru uleiuri esențiale, consultați oferta Cozac Plant. Au propriul laborator de medicină naturistă.

5. Probiotice

Pe lângă faptul că ajută la menținerea balanței normale a microorganismelor (microflora) de la nivel intestinal, probioticele joacă un rol important în menținerea echilibrului sistemului imunitar.

6. Mierea

Mierea este un aliment complet ce conține antioxidanți, carbohidrați și o serie de vitamine și minerale
(vitamina B, tiamina, riboflavin, niacina și aminoacizi, magneziul, calciul, manganul, cuprul, fosforul, zincul). Nu este demonstrat științific că mierea de albine ajută împotriva alergiilor, dar nu are nici efecte secundare, iar persoanele care mănâncă miere susțin că se simt mult mai bine după consumul de miere.

7. Quercetin Bioactiv

Această substanță care se găsește în foile de ceapa și mere este un antihistaminic natural, inhibând producerea și eliberarea histaminei și a altor factori alergici. Aceasta substanță se folosește cu rezultate bune în tratarea artritei, reumatismului articular, artrozei.

Quercetin are efecte antioxidante și de protejare a vitaminei C Quercetin are de asemenea proprietăți anti-tumorale remarcabile în special pentru cancerele de piele și prostată.

8. Ceaiul de urzică

Ceaiul de urzică este recomandat celor ce suferă de orice fel de alergie, aceasta plantă anihilând predispoziția la răceli și combate afecțiunile artritice și reumatice.

Ceaiul de urzici se prepară din 2 lingurițe de urzici uscate la o ceașca de apă fierbinte. Infuzia trebuie băută de 4 ori pe zi. Ceaiul se bea fără zahăr.

Alergiile pot fi descrise ca o sensibilitate a organismului la o substanță care nu afectează în mod normal alte persoane. Exista nenumărate substanțe în mediu care pot provoca de la reacții ușoare până la reacții mai violente mai multor persoane. Aceste reacții variază de la alergii urmate ca intoleranță după consumul unor alimente și substanțe, cu cele rezultate din poluare.

Simptome

Simptomele alergiilor sunt la fel de variate ca substanțele care provoacă aceste reacții. Acestea includ dureri de cap, migrene, amețeli, iritabilitate, nervozitate, depresie, nevralgie, strănut, conjunctivită, diabet zaharat, eczeme, arsuri la stomac, indigestie, constipație, diaree, ulcer gastric, astm bronșic, excesul de greutate, creșterea tensiunii arteriale , dureri în piept, infarct miocardic, dificultăți de respirație, umflarea feței și a ochilor etc. Multe alergii sunt multiple și pot fi cauzate de alergeni multipli.

Tipuri de alergii

Alergii cauzate de polen- aceste alergii sunt declanșate de copaci, iarbă, plante și flori.

Alergii cauzate de praf (acarieni) sunt provocate de bacterii și diverse microrganisme ce trăiesc în covoare, mobilier tapițat, lenjerie de pat, saltele , firele de păr de animale, precum și praful din casă.

Alergii cauzate de animale alergii declanșate de firele de păr de animale.

Alergiile cauzate de mucegai- mucegai și ciuperci, în interiorul și în afara casei.

Alergiile alimentare Cu toate că orice aliment poate provoca o reacție alergică, unele alimente pot provoca reacții alergice mai violente, alimente precum: arahide, crustacee, citrice și glutamat monosodic.

Diferența de intensitate depinde de numeroși factori, dar brutalitatea fenomenelor instalate lasă un timp foarte scurt pentru recunoașterea sindromului, tratamentul fiind o veritabilă urgență medicală.

De obicei, șocul anafilactic este urmarea unei agresiuni exercitată de injectarea sau administrarea perorală a unui medicament, inocularea veninului unor insecte (albine, viespi etc), ingerării unui anumit aliment sau medicament, efectuării unei hiposensibilizări specifice.

Fenomenele clinice se instalează imediat după contactul alergenic și constau în fenomene generale ca amețeli, stare de rău, grețuri, vărsături, diaree, colici abdominale, erupții cutanate, sufocare cu respirație șuierătoare, stare asfixică, tahicardie, palpitații, scăderea tensiunii arteriale până la absența ei etc.

Recunoașterea de șoc anafilactic impune combaterea semnelor printr-un tratament de urgență într-un spital.

Numeroasele substanțe ce pot determina apariția dermatitei de contact fac parte din clase diferite. Producerea bolii depinde de potențialul sensibilizant al substanței și de gradul expunerii. Cea mai frecventă cauză o reprezintă medicamentele topice, apoi nichelul și cromul, cauciucul, cosmeticele și parfumurile, vopselurile, unele substanțe antimicrobiene ce se adaugă în diverse produse pentru a preveni descompunerea formaldehidei etc.

Sensibilizarea se datorește schimbărilor ce se produc la ganglionii limfatici regionali în care au ajuns agenții sensibilizanți prin vasele limfatice ale pielii.

Tratamentul dermatitei alergice de contact urmărește suprimarea erupției cutanate prin aplicarea preparatelor cortizonice pe pielea inflamată și prevenirea contactului cu alergenul cauzal.

Alergia la insecte poate apărea fie în urma înțepăturilor, fie a mușcăturii, fie chiar și numai după inhalarea emanațiilor acestora.

Mai frecvente și de interes practic sunt însă consecințele alergice ale înțepăturilor cu venin ale insectelor din ordinul Hymenopterae (albine, viespi). Aspectul clinic al alergiei prin înțepătura cu venin de albină sau viespe poate fi o reacție locală zgomotoasă și cu durata de mai multe zile; cele mai grave sunt șocul anafilactic sau unele reacții neobișnuite.

Veninul insectelor conține pe de o parte substanțe antigene comune mai multor specii. Așa se explică de ce unele persoane fac reacții sistemice nu numai la înțepătura insectelor din ordinul Hymenopterae, ci și la înțepături de țânțari sau mușcături de purici.

Evitarea înțepăturilor de insecte este măsura ideală, dar nu întotdeauna posibilă și suficientă. În orice caz, persoana cu alergie de acest tip trebuie să poarte o vestimentație și încălțăminte protectoare, să evite folosirea parfumurilor și cosmeticelor în afara locuinței, să știe că insectele sunt atrase de alimente, culori deschise și pastelate.

Metoda cea mai importantă de prevenire este însă hipersensibilizarea specifică fie cu extract total de corp de insectă, fie cu extract de venin de insecte.

Alergia la medicamente poate surveni la secunde, minute sau o oră de la readministrarea medicamentului nociv sau de la câteva ore până la câteva zile de la readministrare. Cu alte cuvinte, alergiile la medicamente ne apar ca reacții imediate sau ca reacții tardive.

Pentru a recunoaște o alergie medicamentoasă se folosește uneori proba de eliminare: întreruperea administrării medicamentului incriminat trebuie să ducă la dispariția simptomelor în interval de câteva zile.

Se pot face de asemenea teste cutanate sau serologice ce pot ajuta mult la stabilirea diagnosticului de alergie medicamentoasă, fără ca ele să fie obligatorii în orice situație.

Există și metode alternative de tratare a alergiilor alimentare, folosind medicamente antihistaminice pe cale orală sau prin injecții ce pot contribui la diminuare intensității simptomelor .

Reușita necesită însă absoluta corectitudine în respectarea indicațiior primite de la medic precum și consulturi periodice la medicul care a inițiat tratamentul.

Dacă rezultatele obținute nu sunt întotdeauna satisfăcătoare, totuși respectarea indicațiilor medicale crește mult șansa pacientului de a putea tolera cândva, în viitor, alimentul care în prezent i-a fost interzis.

Când descoperim insa că un simptom oarecare depinde de un aliment, trebuie să facem neapărat dovada convingătoare a acestei relații de cauzalitate, iar ulterior să decidem pe criterii obiective (inclusiv teste imunologice) că alimentul incriminat determină respectiva alergie.

Reacțiile alergice precoce pot apărea în interval de minute până la o oră (reacția imediata) sau de la câteva ore la 12 ore (reacția semitardivă).

În schimb, reacția tardivă apare la un interval de una până la mai multe zile.

Reacțiile alergice precoce sunt mijlocite de anticorpi circulanți în sânge. Reacțiile alergice tardive nu sunt mijlocite de anticorpi, ci de celule de tipul limfocitelor T sensibilizate.

Unele afecțiuni alergice sunt totdeauna de tip imediat (șocul anafilactic, polinoza etc), iar altele totdeauna de tip tardiv (dermatita de contact). Există însă situații când unele afecțiuni alergice pot rezulta din reacții atât precoce cât și tardive (astmul alergic).

Factorul incriminat a fost identificat cu un acarian (păianjen) numit Dermatophagoides pteronissymus. În anumite zone geografice este înlocuit cu alte specii de acarieni.

Incidența lor în praful de casă crește în casele vechi și în zonele cu altitudine joasă și climă umedă. În compoziția prafului de cameră mai găsim fulgi, peri de animale, mucegaiuri, diverse fibre, fragmente de gândaci de casă.