Obezitatea la copil pune o serie de probleme atat diagnostice, cat si terapeutice. Boala se instaleaza, de regula, inainte de varsta de 5-6 ani si este un adevar de necontestat ca un copil obez are sanse mult mai mari decat unul normoponderal de a deveni adult obez.

Repercusiunile de ordin ortopedic (picior plat), cele de scadere a capacitatii la efort prin disfunctie ventilatorie ca  si problemele psihologice, obliga la instituirea unor masuri terapeutice ferme. Ele reprezinta, in acelasi timp, motivatii sufuciente pentru medic, copil si parinte de a accepta tratamentul bolii.

Alimentatia copilului obez difera doar putin de a cea a adultului obez.  Restrictia calorica va fi mai moderata, iar din punct de vedere calitativ se va insista pe un aport corespunzator de proteine.

Regimurile cele mai eficiente sunt cele hipoglucidice, alcatuite din alimente cu continut predominant proteic asigurandu-se astfel cresterea si dezvoltarea normala a copilului. Un aport corespunzator de fructe si legume completeaza fericit ratia alimentara prin senzatie de satietate pe care o realziaeaza si acoperirea necesarului de vitamine.

Ritmul de scadere in greutate trebuie sa fie unul  moderat, dar restrictia calorica va fi extinsa pe o durata mai lunga de timp, de cele mai multe ori pana la viata adulta.  Perioada cea mai  receptiva pentru acceptarea regimului alimentar este varsta de 10 ani.