Furunculul este o folicula profunda, la care se asociaza un important grad de supuratie si necroza a tesuturilor din jur; ulterior necroza va constitui acel dop sau tatana, care prin indepartare permite eliminarea unei cantitati de puroi cremos si galben-verzui. Din cauza virulentei mari a stafilococului sau a unor factor favorizanti tinand de organismul bolnavului (in special a diabetului) se pot produce furunculi multipli concomitent sau succesiv, uneori cu alterarea starii generale si complicatii, ca septicemia.

Un sediu al furunculului care comporta riscuri crescute prin complicatiile pe care le poate da, este vestibulul nasului si regiunea limitrofa a acestuia. O forma particulara de furuncul, prin aspect si gravitate, o constutuie furuncului antracoid, frecvent la diabetici si la cei foarte debilati, este localizat adesea la ceafa: este vorba de o grupare stransa a mai multor furuncule in care propagarea infectiei de la un furuncul la altul se face mai ales prin straturile profunde ale pielii.