Planta este originala din zona mediteraneana din cultivata din Liban pana in Maroc.

In plus fata de poprietatile sale afrodisiace, voinicica este considerata unul dintre super alimentele naturale. Are foarte putine calorii (20 grame de voinicica contine decat 5 calorii) si poate fi o sursa excelenta de fibre, vitamina A, C, P si K, fier, potasiu , plus alti nutrienti si minerale de care corpul organismul nostru are atata nevoie.

Expertii afrma ca una dintre proprietatile medicinale ale acestei plante este ca in bunatateste calitatea sangelui.

Voinicica este foarte stimulanta, oferind putere si energie organismului si poate ameliora tusea.

Pentru efectele lor sedative centrale fitoterapia recomanda urmatoarele specii lipsite de nocivitate, in cazul in care se respecta dozele indicate:
– florile, frunzele si fructele de paducel sub forma de infuzie, o lingurita la cana , din care se bea seara o cana inainte de culcare, In cazul in care datorita activitatii pe teren sau specificul muncii nu este totdeauna posibila prepararea unei infuziim se recomanda tinctura de paducel.

Fitoterapia moderna numeste infuzia de paducel “laptele varstnicilor” avand pe langa efectele sedative si proprietatea de a preveni accidentele cardio-vasculare.

Tot pentru efectele sedative se recomanda infuzia de talpa gastii, 2-3 linguri de planta la o cana cu apa, din care se administreaza 4-6 linguri pe zi, ultimele doua inainte de culcare.

Sunt binecunoscute efectele sedative ale radacinii de valeriana, care sub forma de infuzie , o lingurita la o cana (1-2 cani pe zi), sub forma de pulbere de radacina de 3 ori p[e zi cate 1/5 lingurita sau sub forma de tinctura 15-20 picaturi se poate folosi ori de cate ori se simte nevoia. Pentru a se diminua gustul si mirosul neplacut al valerianei, palnte se mai poate asocia cu flori de levantica, sulfina, salvie sau roinita, plante de asemenea considerate sedative.

In special pentru copii, un sedativ bland il constitue o infuzie de flori de tei.

Considerat a fi una dintre cele mai vechi specii de copaci, arborele ginkgo biloba poate trai pana la 1000 de ani. Frunzele acestui copac sunt utilizate pentru multe tratamente medicale. Copacii sunt cultivati în Coreea, China, sudul Frantei, si în estul si sudul Statelor Unite.

Ginkgo Biloba este utilizat pentru tratarea d*presiei, pierderilor de memorie, durerilor de cap, are si efecte pozitive asupra sistemului circulator. Se crede ca ajuta la cresterea fluxului de sange la nivelul creierului, ceea ce face posibil un tratament pentru insuficienta cerebrala.

Cei care suferă de probleme de circulatie, de crampe ale picioarelor, pot gasi un remediu prin folosirea Ginkgo Biloba. Efectele antioxidante ale Ginkgo Biloba protejeaza sistemul nervos central de efectele imbatranirii, cum ar fi deteriorarea mentala.

Dozaj si administrare

Adultii pot consuma 120 mg pe zi, in 2-3 doze. Rezultatele la adulti se vad dupa utilizarea Ginkgo timp de 4-6 saptamani.

In scopuri medicinale se folosesc fructele, recoltate la completa lor maturitate, care contin 3-7% ulei eteric.

Datorita componentelor din uleiul volatil, ae actiune antispastica si carminativa – calmand durerile abdominale, reducand spasmele digestive si balonarile prin evacuarea gazelor intestinale. De asemenea fenicului are proprietatea de a stimula secretia lactata si de a fluidifica secretiile bronhice. Feniculul este linistitor in tusea convulsiva si astmatica. Usureaza expectoratia in tusea bronhica.

Avand un gust placut se recomanda mai ales copiilor.

Extern este antiinflamator si antiseptic laringo-faringo-amigdalian.
Intern se utilizeaza pentru tratarea balonarilor intestinale, a tusei convulsive, astm bronsic si bronsite.

Florile plantei contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica,iar ceaiul preparat se foloseste sub forma de gargara în laringita si raguseala, iar tinctura din flori de arnica se utilizeaza ca pansament ca antiseptic si cicatrizant al ranilor.

Arnica contine compusi care actioneaza asupra sistemului venos si muscular, resorbind hematoamele, edemele, dislocarile, problemele articulare, entorsele.

Deoarece provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, iar în cantitatii prea mari, paralizeaza centrii nervosi, arnica se poate folosi intern cu avizul medicului, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctura , dimineata si seara, în amestec cu apa îndulcita, cu zahar sau ceai. În general, nu se recomanda a se lua intern,

Busuiocul este o planta originara din Asia tropicala are un gust asemanator cu al anasonului, avand un miros puternic dulceag-intepator .

Busuiocul are efecte benefice asupra sistemului nervos, revigoreaza functiile hepatice, regleaza glicemia.

Busuiocul contine urmatoarele vitamine si minerale: fier, calciu si vitamina A, continand si vitamina B6, magneziu si potasiu.

Busuiocul se foloseste mai ales sub forma de ceai, preparat dintr-o lingura de planta, uscata si maruntita, la 200 ml apa clocotita. Busuiocul se mai foloseste si sub forma de sirop (75 g planta uscata la un litru de apa indulcit cu miere de albine).

Busuiocul este un foarte bun calmant, tonifica sistemul nervos. Are actiune antibiotica, antimicrobiana, antitusiva si expectoranta, actioneaza ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal si renal.

Ginsengul

Cura cu ginseng va ajuta sa va protejati organismul impotriva infectiilor virale, previne recidivele herpesului, tine sub control papiloma virusurile si trateaza Zona Zoster.

Lemnul-dulce

Lemnul dulce este un stimulent imunitar, fiind printre putinele remedii care sunt bune in toate fazele unei boli infectioase sau tumorale, precum si pentru preventie. Aceasta planta ajuta la cresterea cantitatii de anticorpi din saliva, din mucoasa respiratorie si din cea digestiva, refacand si intarind aceste tesuturi.

Usturoiul

Usturoiul este un stimulator al imunitatii, fiind un excelent curatitor pentru sange. Se administreaza mai ales in perioadele in care suntem mai expusi la infectii, adica atunci cand vremea se raceste brusc sau devine foarte umeda, atunci cand se fac trecerile de la anotimpul rece la cel cald si viceversa, atunci cand apar epidemiile de gripa.

Echinacea

Echinaceea intareste si apara organismul, fiind folosita mai ales in tratarea guturaiului (rinitei), contra racelilor (faringita, laringita, bronsita) si contra gripelor, afectiuni produse de diferitele tipuri de tulpini de virusi gripali.

Hamamelisul este un arbust din Statele Unite, ale carui scoarta si frunze au proprietati vasoconstrictoare, substantele active din aceasta planta avand si proprietati antiinflamatorii, decongestive.

In general, extractul de hamamelis este recomandat in tratamentul si profilaxia afectiunilor sistemului circulator venos: varice, tromboflebite, edeme, atenueaza hematoamele si tumefierile.

Hamamelis are numeroase avantaje si folosit in cosmetica reprezentand un element miraculos in cazul tenului acneic sau a celui gras.

Hamamelisul poate fi consumat sub forma de ceai (puneti 2 lingurite de hamamelis intr-o ceasca de apa fiarta si lasati la infuzat 10-15 minute; beti 2-4 cesti pe zi, in cure de 15 zile) sau se gaseste in diverse creme si geluri.

Planta se gaseste in Europa, în regiunea mediteraneana si in sudul si centrul Asiei. Este o planta perena, care creste pana la 20-80 cm înaltime, cu tulpina în patru muchii. Frunzele sunt opuse, de lungime 1-4 cm, scurt petiolate, de forma ovala, aproape glabre, cu marginea întreaga sau usor dintata. Contin celule cu ulei eteric, acesta fiind motivul utilizarii drept condiment.

Oregano este folosit in bucatarie drept condiment, dar este folosit si in tratarea unor afectiuni precum: colici abdominale, renale, biliare, traheite, tuse cu expectoratie, tuse convulsiva, astm brontic, diaree, febra tifoida, lumbago, torticolis bronsite acute si cronice, aerofagie, atonii gastrice, gastrite, astenie nervoasa, , henoragii, dismenoree, amenoree, boli reumatismale, convalescente, otalgii, dentalgii, edeme, enterite dizenteriforme.

Uleiul de arbore de ceai verde ajuta la tratarea unor afectiuni de natura digestiva, in boli respiratori, taieturi superficiale, arsuri solare, acnee, diverse ale ciuperci piciorului, infectii fungice minore, candidoze vaginale, in plus ajuta la intarirea sitemului imunitar.

Uleiul de arbore de ceai mai este folosit si in cazul iritatiilor pielii inclusiv dupǎ barbierit sau epilat, urticarii, taieturi, zgarieturi, arsuri si rani minore, muscaturi de insecte.

Uleiul de arbore de ceai este regasit si unele produse cosmetice cum ar fi: sam­poa­ne, balsamuri de buze, cre­me si unguente pentru tegu­men­te sau chiar paste de dinti, de­oarece uleiul are si beneficii de ordin dermatologic.

Nu se recomanda administrarea uleiul de arbore de ceai pe cale orala, deoarece poate fi to­xic, uleiul se uti­lizeaza de obicei diluat.