Aproape toate afectiunile se pot trata naturist, pe baza de ceai. Efectele benefice ale ceaiului in sanatatea oamenilor sunt descrise in nenumarate carti de specialitate sau pe siteurile de internet. Unele dintre cele mai bune ceaiuri pentru tratament naturist sunt ceaiul de musetel si ceaiul de menta.

Ceai de musetel
Ceaiul de musetel este folosit in medicina pentru tratarea stomacului sensibil si pentru un somn mai lin. Ceai de musetel se foloseste si pe post de laxativ usor (in caz de constipatie) si este antiinflamator si antibacterian. Pentru tratarea stomacului este recomandat sa se consume ceai de musetel in fiecare zi, la micul dejun, timp de doua sau trei luni.
Pe internet se gaseste ceai online de musetel cu flori intregi ce produce o aroma si un gust complet. Numit Chamomile, poate fi comandat de pe Tea Spot.

Ceai de menta
Ceaiul de menta este un remediu natural deosebit in calmarea durerilor de cap si imbunatatirea digestiei.
Ceaiul de menta se foloseste in tulburarile gastro-intestinale, el intretinand sanatatea ficatului si face minuni in cazul indigestiilor si starilor de voma. Este recomandata si daca ai probleme respiratorii sau daca esti racit, ai astm sau bronsita.
TeaSpot.ro ofera si un ceai online din cea mai pura menta, fara uleiuri sau indulcitori, numit, numit Peppermint.

Studiile făcute pe animale au demonstrat faptul că polifenolii din ceaiul verde încetinesc sau chiar opresc proliferarea celulelor canceroase în cazul cancerului de sân.

Un alt studiu făcut pe un eșantion de aproximativ 500 de femei a revelat faptul că femeile care consumau în mod regulat ceai verde înregistrau o rată mai scăzută a prezenței cancerului de sân. Totodata, femeile care consumau minim 5 căni de ceai pe zi înainte de a fi diagnosticate cu cancer mamar în stadiu incipient prezentau o probabilitate mai mică de recidivă dupa tratament.

Un studiu chinezesc a arătat că femeile care consumă ceai regulat prezintă un risc cu 32% mai mic de a dezvolta cancer colorectal. Alte studii au demonstrat faptul că polifenolii pot suprima creșterea celulelor canceroase în cazul cancerului pulmonar și pot provoca moartea celulelor canceroase.

Cercetări făcute pe organismul uman mai sunt încă necesare. Un studiu a arătat faptul că femeile care erau consumatoare de ceai verde aveau o rată scăzută a prezenței cancerului de vezică. Același studiu a demonstrat că persoanele bolnave de cancer care consumau ceai verde cu regularitate aveau o rată a supraviețuirii cu 5 ani mai mare. Alte investigații au descoperit că substanțele din ceaiul verde determină restrângerea ariei pe care se întind celulele canceroase, făcându-le mai ușor de depistat și tratat. Un studiu făcut asupra persoanelor suferinde de cancer ovarian din China a arătat că pacienții care consumau cea mai mare cantitate de ceai verde supraviețuiau cel mai mult.

Un alt studiu făcut în Suedia a dus la concluzia că o cantitate mică de ceai verde, aproximativ o ceașcă sau mai puțin pe zi, scade riscul apariției cancerului ovarian. Cercetările făcute asupra efectelor ceaiului verde în cazul cancerului esofagian au dus la concluzii diferite. Unele au demonstrat existența unor beneficii, altele a unor riscuri mărite de cancer. Consumul de băuturi foarte fierbinți s-a demonstrat că duce la creșterea riscului de cancer bucal și esofagian.

Temperaturile ridicate pot afecta celulele, iar un grad mărit al deteriorarii celulare crește riscul de cancer. Este bine să lași ceaiul să se răcească până la o temperatură acceptabilă înainte de a-l consuma.

Studii făcute asupra populației au arătat că persoanele consumatoare de ceai verde prezentau un risc scăzut de apariție a cancerului pancreatic. Acest lucru era valabil în special în cazul femeilor, care aveau o scădere a ratei cancerului cu până la 28%, în timp ce în cazul bărbaților scăderea mergea până la 32%.

Studii făcute la nivel celular au revelat faptul că extractele din ceaiul verde previn evoluția cancerului de prostata. Un studiu a descoperit o scădere cu 24% a evoluției cancerului de prostată în cazul bărbaților care consumau o cantitate mai mare de ceai verde. Un studiu diferit a arătat că EGCG, un polifenol din ceaiul verde, scade nivelul markerilor tumorali ai cancerului de prostată.

Descriere plantă medicinală

Albăstrelele sunt plante ierboase, cu o durată de viață de 1-2 ani,care au tulpina ramificată și acoperită cu frunzulițe. Frunzele sunt alungite și adânc crestate, așezate în mod alternativ. Planta își datorează aspectul pufos, de culoare verde-alburie, perilor cu care este acoperită în totalitate. Florile sunt tubuloase, albastre, mai rar alb-roz. Acestea sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul înconjurat de jur împrejur cu bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu zimțișori bruni. Florile de pe margini sunt mai mari, de forma unei pâlnii cu 5 dinți, cele centrale mai mici. Înflorește în lunile iulie-septembrie. Albăstreaua crește prin locuri uscate, pietroase, pe șanțuri, și mai ales pe lângă lanurile de grâu.

Utilizările interne ale albăstrelelor:

Florile de albăstrele nu sunt doar frumoase, dar au și proprietăți medicinale. În scopuri medicinale se prepara un ceai cu proprietăți diuretice și astringente care se bea înainte de masă.

Infuzie de albăstrele:

Florile de albăstrele (Flores Cyani): infuzie din o linguriță de flori la o cană de apă; se beau 3 căni pe zi, având proprietatea de a reduce ritmul de depunere a calculilor și chiar facilitează eliminarea lor. Albăstrele au o acțiune diuretică și astringentă; acțiunea diuretică este mai bună dacă se asociază cu frunze de mesteacăn, frunze de merișor și cozi de cireșe. Se folosesc florile de albăstrele, sub forma de ceai: 1 linguriță de flori la 100 ml de apă clocotită.

Recoltarea albăstrelelor:

De la albăstrele se colectează doar florile de culoare albastră, alegându-le de cele de culoare alb-roz. Sortarea acestora se face înainte de uscare, pentru că din produsul uscat ele se înlătura extrem de greu. Florile se adună doar pe timp uscat, după ce roua s-a evaporat și când ele sunt complet deschise.

Mod de uscare:

Florile se întind straturi foarte subțiri și se pun la uscat. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale, temperatura nu trebuie să treacă de 35 grade C. Din 4-5 kg flori întregi proaspete se obține 1,5 kg produs întreg uscat.

Albăstrele – Utilizări externe

Extern, albăstrelele se folosesc ca ingredient în numeroase metode de tratament cum sunt: spălături oculare, comprese și cataplasme. Albăstrelele au proprietăți antiinflamatoare, antiseptice, bacteriostatice, emoliente și calmante. În cazul unor probleme oculare, preparatele din albăstrele se folosesc pentru spălarea ochilor, comprese pe pleoape și băi cu infuzii sau decocturi din flori de gălbenele, albăstrele, mușețel, nalbă mare, soc, tei și coada șoricelului. Tratamentul cu infuzie de flori de albăstrele sub formă de comprese este recomandat mai ales pentru ridurile de pe pleoape și pentru ochii obosiți și iritați. Datorită efectelor calmante și tonifiante, albăstrelele sunt recomandate și în tratamentele mușchilor faciali și ridurilor, aplicându-se pe ten comprese cu infuzie de flori de albăstrele (o lingură de flori la două pahare cu apă). Masca cu albăstrele are efecte regenerante asupra pielii, epiderma devenind mai suplă și mai catifelată.

Rețeta cu albăstrele pentru ten

Ingrediente: – infuzie de albastrele; – crema antirid; – lapte; – smântână; – miere; – fiola de vitamina A; – ou; – lăptișor de matcă; – folie de plastic;

Modalitate de preparare:

• Se amestecă o linguriță de smântână proaspăta cu două lingurițe de lapte, o lingură de miere, o fiola de vitamina A, un gălbenuș de ou și 0,15 grame lăptișor de matcă, apoi se aplică peste ea o folie de plastic, lăsând-o să acționeze timp de 30 de minute;
• Se unge zona ochilor cu un strat gros de cremă antirid și se pun pe pleoape comprese călduțe cu infuzie de albăstrele;

Albastrelele, cu efect astringent și antiinflamator, sunt recomandate în cosmetica ochilor pentru prevenirea aparitiei și reducerea iritațiilor și înroșirii pleoapelor. În medicina populară, florile de albăstrele se folosesc sub formă de infuzie pentru îndepărtarea cearcănelor din jurul ochilor. Complexul activ vegetal anticearcăn acționează împotriva formării cearcănelor, combate apariția pungilor de sub ochi și hidratează zona sensibilă din jurul ochilor.

Baia de aburi:

Baia de abur hidratează, înmoaie și relaxează tenul, facilitând de asemenea scoaterea coșurilor și a punctelor negre. Expunerea se face timp de 10-15 minute deasupra unui lighean cu ceai fierbinte din gălbenele, albăstrele sau mușețel. Se pune un prosop pe cap și se face un cort în jurul ligheanului. Atenție totusi, dacă simțiți că aburii sunt prea fierbinți ridicați capul de deasupra ligheanului și reluați când s-a mai răcit.

Ceaiul de mesteacăn, prin diureza puternică pe care o produce, facilitează eliminarea toxinele din corp, stimulează schimburile organice, având în același timp și o acțiune depurativă, de curățire a întregului organism.

Multe boli de piele sunt influențate în bine de o cură făcută cu acest ceai. Diureza produsă are o acțiune favorabilă în reumatism, gută, inflamații articulare și nefrite cronice. Se recomandă în formele cardio-renale însoțite de edeme și albuminurie, contribuind la eliminare apei reținută în țesuturi. Nu provoacă iritații ale parenchimului renal. Favorizează eliminarea acidului uric și colesterolului.

Mod de preparare infuzie mesteacăn

Infuzie

 Se pun la fiert 4-5 lingurițe de frunze mărunțite într-o ceașca de apă. Înainte de a se începe să fiarbă se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat. Se lasă în repaus și se bea de câteva ori în timpul unei zile. Este un bun diuretic și antireumatic. După unii autori, ceaiul de mesteacăn are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiaza renala). Se recomandă și în boli de ficat. Extern, băile cu frunze de mesteacăn întăresc rădăcina părului dacă se frecționează ușor cu un amestec de tinctură de mesteacăn și tinctură de ardei iute (în proporții egale);

Pentru uz extern, sub o formă sau alta, mesteacănul este folosit în numeroase afecțiuni cum ar fi: răni, plăgi atone, plăgi infectate (comprese cu amestec în proporții egale de tincturi de mesteacăn, coada șoricelului și arnică).

Peste 100 g de muguri se toarnă 700 ml de apa în clocot. Se pune la foc și se mai fierbe până scade la 500 ml. Se îndulcește și se bea fracționat în timpul unei zile în cazuri de ascită. Cura se repetă timp de 3 zile.

Frunzele de mesteacăn conțin saponine, flavonoizi, ulei volatil, taninuri, rășini, glucide, vitamina C, acizi (cafeic, galic, nicotinic), săruri minerale.

Ceaiul de anghinare este un bun remediu in unele boli de inima care se manifesta prin angina pectorala, hipertensiune si ateroscleroza.

Preparare infuzie anghinare

Ceaiul de anghinare se prepara astfel: intr-o cana se pune o lingura de frunze maruntite peste care se toarna apa clocotita. Dupa racire se strecoara ceaiul si se indulceste cu miere. O parte din ceai se bea dimineata pe nemancate, dupa care pacientul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul de ceai se va bea in cursul zilei cu o 30 minute inaintea meselor principale. Datorita proprietatilor sale diuretice, infuzia de anghinare se recomanda in nefrite, pentru ca mareste volumul de urina si favorizeaza astfel eliminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor.

Ceaiul de anghinare este si un excelent detoxifiant, avand efecte favorabile in tratamentul urticariilor. De asemenea infuzia de anghinare da rezultate bune in tratamentul constipatiei, varsaturilor, enteritelor, colitelor, hemoroizilor si lipsa poftei de mancare.

Anghinare, raspandire si mod de recoltare

Denumirea plantei: Anghinare
(Cynara Scolynmis.L.)

Denumiri populare: anghina, aina, anghinarie

Anghinarea este o planta foarte raspandita, crescand peste tot, fiind des intalnita la marginea padurilor. Anghinarea infloreste din luna mai pana spre sfarsitul lunii septembrie.

Perioada si organul de recoltare:
Se recolteaza toata planta,ideale fiind frunzele care ating lungimea de aproximativ 25-30 cm. Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.

Pentru tratarea spasmelor nervoase intestinale se recomanda consumul de ceaiuri, iar toate ingredientele pentru acest ceai se gasesc sub forma uscata, in magazinele de plante medicinale: radacina de valeriana, frunze de menta, flori de musetel, chimen , busuioc.

Doza: 1 lingura de amestec la un pahar de apa clocotita. Se infuzeaza 15-20 de minute, se strecoara. Se beau dimineata si seara, cate 1/2 pahar.

Acest ceai normalizeaza activitatea sistemului nervos central, fiind util in neurastenie, migrene, nevroza insotita de palpitatii, stimuleaza de asemenea digestia, are proprietati antiseptice si antitermice.

Pelinul este o planta medicinala, perena, ierboasa des folosita, fiind un bun antiseptic si antidiareic.
pelinul poate fi folosit sub forma de infuzie sau cataplasma pentru diverse afectiuni externe: candidoza, vaginite atrofice ; hemoroizi; plagi purulente.

Pulberea de pelin si infuzia de pelin pot fi folosite si pentru afectiuni interne: giardia, viermi intestinali, indigestie, balonare, dureri de cap, stari de voma, migrene.

Se recomanda ca tratamentele cu pelin sa nu fie mai lungi de 2, 3 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.

Nu consumati ceaiuri prea puternice
Ceaiurile foarte puternice, cu un continut mare de cafeina si tanin va poate afecta negativ provocandu-va insomnii si migrene.

Nu fierbeti ceaiul prea mult timp

Atunci cand fierbeti prea mult ceaiul polifenolii si uleiurile continute de ceai intra in procesul de oxidare, facand astfel ceaiul mai putin transparent, reducand din aroma si efectele terapeutice. De asemenea prin fierberea indelungata se pot pierde multe vitamine continute de ceai.

Nu consumati ceaiuri inainte mesei
consumul de ceai inainte de masa va poate reduce apetitul si ingreuna digestia. Este recomandat sa nu consumati ceaiuri cu cel putin 30 minute inainte de masa.

Nu consumati ceai pentru a va ajuta sa inghititi medicamente
Cele mai multe ceaiuri au continut ridicat de tanin care efecteaza in mod negativ digerarea medicamentului.

Nu consumati decat ceai proaspat facut
Ceaiul facut cu o zi in urma isi pierde valoarea nutritivasi beneficile pe care le aduce sanatatii. Mai mult, ceaiul lasat mai mult timp este mediul propice de dezvoltare a unor bacterii. Ceaiul “invechit” se poate folosi pentru tratamente externe.

Pe langa calitatile sale din bucatarie, scortisoara are si calitati curative. Scoarta copacului de scortisoara este comercializata uscata sub forma de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub forma de bucatele sau gata macinata.

Scortisoara ajuta la tratarea unor boli, cum ar fi:
- raceala: amestecata cu miere.
- colesterol: amestec de scortiosoara, miere si ceai verde.
-indigestie: o lingurita de miere amestecata cu scortisoara inainte de masa ajuta procesul de digestie.
-acnee: se face o masca din miere (3 linguri) si scortisoara (1 lingurita) care se aplica pe cosuri, apoi se spala cu apa calduta.
-pierderea parului: se amesteca uleiul de masline cald cu 1 lingura de miere si 1 lingurita de scortisoara pudra si se intinde pe par inainte de baie. Se lasa sa actioneze timp de 10-15 minute, dupa care se spala parul.

Consumul regulat de ceai de urzica reduce posibilitatea de aparitie a edemelor de diferite tipologii, lupta impotriva anemiei, ajuta la tratarea sindromul premestrual si menoragiei.

Consumul de ceai de urzica in special in perioadele de tranzitie dintre anotimpuri poate combate aparitia unor alergii de diverse tipuri. Urzica mai este recomandata de specialisti pentru tratarea infectiilor tractului urinar, pentru bronsite, raceli si tuberculoza.

Ceaiul de urzica este apreciat in general de catre consumatorii lui pentru calitatiile exceptinale astringente si antiseptice. Este folosit ca un remediu pentru aparitia neasteptata a sangeriilor din nas. Urzica imbunatateste functionalitatea inimii, lupta impotriva migrenelor si intareste sistemul imunitar.