1. Apa sărată

Cu ajutorul apei sărate puteți trata rinita alergică, astfel preparați apă sărată călduță punând 2-3 linguri de sare neiodată sau sare de mare la 1 litru de apă și se fierbe 20 minute, se trage pe nări alternativ, pâna ajunge în gura. Tratamentul este îndelungat.

2. Umidificatorul

Umidificatorul este aparatul foarte util ce ajută la creșterea umidității aerului dintr-o încăpere. Cu ajutorul umidificatorului poți scăpa de diverșii alergeni care pătrund în casă, decontaminând astfel aerul pe care îl respirați.

3. Purificator de aer

Folosirea unui purificator de aer, mai ales în dormitor, este cea mai bună modalitate de a elimina sporii și polenul din aer.

Purificatorul ajută la captarea și eliminarea impurităților din aer, prafului gospodăresc, polenului și mirosurilor neplăcute din casa dumneavoastră. Astfel aerul devine sănătos, fără praf și polen pentru a nu provoca alergie la praf.

Oferta Emag conține câteva purificatoare de aer excelente. Alege-l pe cel care îți salva sănătatea!

4. Inhalări cu aburi

În apa fierbinte se adaugă 3 picături de ulei esențial de eucalipt, 3 picături de ulei esențial de rozmarin, 2 picături de ulei esențial mirt și 2 picături de ulei de arbore de ceai esențial. Acoperiți-vă cu un prosop de baie peste cratită (păstrați descoperită fața destul de departe de abur pentru a evita arsurile) și inhalați profund pentru 5-10 minute. Repetați de 1-3 ori pe zi.

Pentru uleiuri esențiale, consultați oferta Cozac Plant. Au propriul laborator de medicină naturistă.

5. Probiotice

Pe lângă faptul că ajută la menținerea balanței normale a microorganismelor (microflora) de la nivel intestinal, probioticele joacă un rol important în menținerea echilibrului sistemului imunitar.

6. Mierea

Mierea este un aliment complet ce conține antioxidanți, carbohidrați și o serie de vitamine și minerale
(vitamina B, tiamina, riboflavin, niacina și aminoacizi, magneziul, calciul, manganul, cuprul, fosforul, zincul). Nu este demonstrat științific că mierea de albine ajută împotriva alergiilor, dar nu are nici efecte secundare, iar persoanele care mănâncă miere susțin că se simt mult mai bine după consumul de miere.

La Pronat găsiți miere bio de foarte bună calitate.

7. Quercetin Bioactiv

Această substanță care se găsește în foile de ceapa și mere este un antihistaminic natural, inhibând producerea și eliberarea histaminei și a altor factori alergici. Aceasta substanță se folosește cu rezultate bune în tratarea artritei, reumatismului articular, artrozei.

Quercetin are efecte antioxidante și de protejare a vitaminei C Quercetin are de asemenea proprietăți anti-tumorale remarcabile în special pentru cancerele de piele și prostată.

8. Ceaiul de urzică

Ceaiul de urzică este recomandat celor ce suferă de orice fel de alergie, aceasta plantă anihilând predispoziția la răceli și combate afecțiunile artritice și reumatice.

Ceaiul de urzici se prepară din 2 lingurițe de urzici uscate la o ceașca de apă fierbinte. Infuzia trebuie băută de 4 ori pe zi. Ceaiul se bea fără zahăr.

La Plafar găsiți ceai de urzică ieftin și de calitate garantată.

Sindromul de tip boala serului poate fi provocat prin același lant patogenic de numeroși factori ca medicamente (penicilice, sulfamide) , veninuri de șarpe și insecte, unele alimente. Clasic, simptomele apar la 7-14 zile după contactul sensibilizant și se datoresc formării de complexe imune între antigenul introdus și anticorpi circulanți din grupa IgG și IgM, complexe care activează factorii complementului.

Brutalitatea acestei reacții se caracterizează prin fenomene zgomotoase ca febra, atralgii, tumefacții musculare, revărsate lichidiene pe seroase, urticarie, adenopatii, atingere renala etc.

Tratamentul curativ consta în recunoașterea și îndepărtarea alergenului, antihistaminice, adrenalină, efedrină pentru diminuarea fenomenelor cutanate.

Prevenirea simptomelor se face prin evitarea principalelor medicamente sensibilizante, a seroterapiei mai ales la atopici, purificarea și concentrarea serurilor.

Alergiile pot fi descrise ca o sensibilitate a organismului la o substanță care nu afectează în mod normal alte persoane. Exista nenumărate substanțe în mediu care pot provoca de la reacții ușoare până la reacții mai violente mai multor persoane. Aceste reacții variază de la alergii urmate ca intoleranță după consumul unor alimente și substanțe, cu cele rezultate din poluare.

Simptome

Simptomele alergiilor sunt la fel de variate ca substanțele care provoacă aceste reacții. Acestea includ dureri de cap, migrene, amețeli, iritabilitate, nervozitate, depresie, nevralgie, strănut, conjunctivită, diabet zaharat, eczeme, arsuri la stomac, indigestie, constipație, diaree, ulcer gastric, astm bronșic, excesul de greutate, creșterea tensiunii arteriale , dureri în piept, infarct miocardic, dificultăți de respirație, umflarea feței și a ochilor etc. Multe alergii sunt multiple și pot fi cauzate de alergeni multipli.

Tipuri de alergii

Alergii cauzate de polen- aceste alergii sunt declanșate de copaci, iarbă, plante și flori.

Alergii cauzate de praf (acarieni) sunt provocate de bacterii și diverse microrganisme ce trăiesc în covoare, mobilier tapițat, lenjerie de pat, saltele , firele de păr de animale, precum și praful din casă.

Alergii cauzate de animale alergii declanșate de firele de păr de animale.

Alergiile cauzate de mucegai- mucegai și ciuperci, în interiorul și în afara casei.

Alergiile alimentare Cu toate că orice aliment poate provoca o reacție alergică, unele alimente pot provoca reacții alergice mai violente, alimente precum: arahide, crustacee, citrice și glutamat monosodic.

• curativ, adresat fenomenelor de boală în stadiul evolutiv, acut;
• profilactic, urmărind evitarea contactelor sensibilizante și crearea toleranței imunologice față de alergenii sensibilizanți.

Dacă tratamentul curativ este medical, profilaxia specifică și nespecifică poate fi realizată de fiecare individ etichetat ca alergic.

În acest scop, mijloacele de profilaxie vor urmări evitarea contactului alergenic; atunci când acest lucru nu este posibil, la profilaxia parțiala vor fi asociate măsuri de tratament care blochează efectul periferic al reacției antigen – anticorp: antihistaminice, bronhodilatatoare, inhibitori ai reacției de liberare a mediatorilor.

Terapia profilactica va fi completată cu măsuri de schimbare a locuinței, a mediului profesional și cu cea mai eficientă metodă de tratament pentru bolile alergice – metoda hipersensibilizării specifice.

Diferența de intensitate depinde de numeroși factori, dar brutalitatea fenomenelor instalate lasă un timp foarte scurt pentru recunoașterea sindromului, tratamentul fiind o veritabilă urgență medicală.

De obicei, șocul anafilactic este urmarea unei agresiuni exercitată de injectarea sau administrarea perorală a unui medicament, inocularea veninului unor insecte (albine, viespi etc), ingerării unui anumit aliment sau medicament, efectuării unei hiposensibilizări specifice.

Fenomenele clinice se instalează imediat după contactul alergenic și constau în fenomene generale ca amețeli, stare de rău, grețuri, vărsături, diaree, colici abdominale, erupții cutanate, sufocare cu respirație șuierătoare, stare asfixică, tahicardie, palpitații, scăderea tensiunii arteriale până la absența ei etc.

Recunoașterea de șoc anafilactic impune combaterea semnelor printr-un tratament de urgență într-un spital.

Numeroasele substanțe ce pot determina apariția dermatitei de contact fac parte din clase diferite. Producerea bolii depinde de potențialul sensibilizant al substanței și de gradul expunerii. Cea mai frecventă cauză o reprezintă medicamentele topice, apoi nichelul și cromul, cauciucul, cosmeticele și parfumurile, vopselurile, unele substanțe antimicrobiene ce se adaugă în diverse produse pentru a preveni descompunerea formaldehidei etc.

Sensibilizarea se datorește schimbărilor ce se produc la ganglionii limfatici regionali în care au ajuns agenții sensibilizanți prin vasele limfatice ale pielii.

Tratamentul dermatitei alergice de contact urmărește suprimarea erupției cutanate prin aplicarea preparatelor cortizonice pe pielea inflamată și prevenirea contactului cu alergenul cauzal.

La astmaticul în criza sunt tulburate atât inspirația cât și expirația. Calibrul bronșic redus determină scăderea debitului respirator. Deși expirația devine activă cu fiecare ciclu respirator, plămânul înmagazinează în inpirație mai mult aer decât elimină în expirație, aerul reținut contribuind la distensia sa.

Crizele de astm, ale căror durată și intensitate variază, sunt separate de perioade de acalmie; când devin continue, fără acalmie și neinfluențate de terapie, evoluția capătă un aspect grav iar starea respectivă se numește rău astmatic.

Crizele survin mai des noaptea, debutează brusc și durează de la câteva minute la câteva ore. Pentru a-și ușura senzația de sufocare, care îl obligă să aleagă o poziție convenabilă, astmaticul în criză se așează instinctiv la marginea patului, în poziție șezând, cu toracele aplecat înainte și mâinile sprijinite pe genunchi.

Principalele cauze în ordinea frecvenței sunt alergia la diverse substanțe și infecția căilor respiratorii. La acestea se pot asocia factori psihici (emoții, stres), meteorologici, mediu iritant din zonele industriale, tulburări endocrine și altele.

Pacientul, cel mai adesea un copil sau un tânăr, acuză de regulă repetarea acelorași simptome în aceeași perioadă a anului, timp de mai mulți ani, cel mai frecvent între lunile mai și august.

Acuzele constau din strănuturi în salve, secreție nazală apoasă abundentă, lăcrimare, senzație de înfundare a nasului, mâncărimea faringelui. Intensitatea acestor simptome perturbează activitatea și chiar viața bolnavului. Plimbările pe câmp sau în zone cu vegetație bogată în cursul primăverii și verii dezlănțuie sau agravează simptomele amintite, bolnavii respectivi resimțind o ameliorare evidentă pe timp ploios sau când merg pe litoral sau la munte.

Tratamentul se poate adresa cauzei și în acest caz se aplică în lunile premergătoare sezonului cald; se folosește tehnica hiposensibilizării specifice. Există însă și numeroase medicamente care aduc ameliorarea în plină desfășurare a simptomelor. Cura de altitudine sau cura marină în timpul sezonului cald sunt benefice.

Alergia la insecte poate apărea fie în urma înțepăturilor, fie a mușcăturii, fie chiar și numai după inhalarea emanațiilor acestora.

Mai frecvente și de interes practic sunt însă consecințele alergice ale înțepăturilor cu venin ale insectelor din ordinul Hymenopterae (albine, viespi). Aspectul clinic al alergiei prin înțepătura cu venin de albină sau viespe poate fi o reacție locală zgomotoasă și cu durata de mai multe zile; cele mai grave sunt șocul anafilactic sau unele reacții neobișnuite.

Veninul insectelor conține pe de o parte substanțe antigene comune mai multor specii. Așa se explică de ce unele persoane fac reacții sistemice nu numai la înțepătura insectelor din ordinul Hymenopterae, ci și la înțepături de țânțari sau mușcături de purici.

Evitarea înțepăturilor de insecte este măsura ideală, dar nu întotdeauna posibilă și suficientă. În orice caz, persoana cu alergie de acest tip trebuie să poarte o vestimentație și încălțăminte protectoare, să evite folosirea parfumurilor și cosmeticelor în afara locuinței, să știe că insectele sunt atrase de alimente, culori deschise și pastelate.

Metoda cea mai importantă de prevenire este însă hipersensibilizarea specifică fie cu extract total de corp de insectă, fie cu extract de venin de insecte.

Alergia la medicamente poate surveni la secunde, minute sau o oră de la readministrarea medicamentului nociv sau de la câteva ore până la câteva zile de la readministrare. Cu alte cuvinte, alergiile la medicamente ne apar ca reacții imediate sau ca reacții tardive.

Pentru a recunoaște o alergie medicamentoasă se folosește uneori proba de eliminare: întreruperea administrării medicamentului incriminat trebuie să ducă la dispariția simptomelor în interval de câteva zile.

Se pot face de asemenea teste cutanate sau serologice ce pot ajuta mult la stabilirea diagnosticului de alergie medicamentoasă, fără ca ele să fie obligatorii în orice situație.