Brutalitatea acestei reactii se caracterizeaza prin fenomene zgomotoase ca febra, aetralgii, tumefactii musculare, revarsate lichidiene pe seroase, urticarie, adenopatii, atingere renala etc.

Tratamentul curativ consta in recunoasterea si indepartarea alergenului, antihistaminice, adrenalina, efedrina pentru diminuarea fenomenelor cutanate.
Prevenirea simptomelor se face prin :evitarea principalelor medicamente sensibilizante, a seroterapiei mai ales la atopici, purificarea si concentrarea serurilor.

Alergiile pot fi descrise ca o sensibilitate a organismului la o substanta care nu afecteaza în mod normal alte persoane. Exista nenumarate substante în mediu, care pot provoca reactii usoare, pana la reactii mai violente mai multor persoane. Aceste reactii variaza de la alergii urmate ca intoleranta dupa consumul unor alimente si substante, cu cele rezultate din poluare.

Simptome

Simptomele alergiilor sunt la fel de variate ca substantele care provoaca aceste reactii. Acestea includ dureri de cap, migrene, ameteli, iritabilitate, nervozitate, depresie, nevralgie, stranut, conjunctivita, diabet zaharat, eczeme, arsuri la stomac, indigestie, constipatie, diaree, ulcer gastric, astm bronsic, excesul de greutate, cresterea tensiunii arteriale , dureri în piept, infarct miocardic, dificultati de respiratie, umflarea fetei si a ochilor, etc. Multe alergii sunt multiple si pot fi cauzate de alergeni multipli.

Tipuri de alergii

Alergii cauzate de polen- aceste alergii sunt declansate de copaci, iarba, plante si flori.

Alergii cauzate de praf (acarieni) sunt provocate de bacterii si diverse microrganisme ce traiesc in covoare, mobilier tapitat, lenjerie de pat, saltele , firele de par de animale, precum si praful din casa.

Alergii cauzate de animale alergii declansate de firele de par de animale.

Alergiile cauzate de mucegai- mucegai si ciuperci, în interiorul si în afara casei.

Alergiile alimentare Cu toate că orice aliment poate provoca o reactie alergica, unele alimente pot provoca reactii alergice mai violente, alimente precum: arahide, crustacee, citrice si glutamat monosodic.

Daca tratamentul curativ este medical, profilaxia specifica si nespecifica poate fi realizata de fiecare individ etichetat ca alergic.
In acest scop, mijloacele de profilaxie vor urmari evitarea contactului alergenic; atunci cand acest lucru nu este posibil, la profilaxia partiala vor fi asociate masuri de tratament care blocheaza efectul periferic al reactiei antigen – anticorp : antihistaminice, bronhodilatatoare, inhibitori ai reactiei de liberare a mediatorilor.

Terapia profilactica va fi completata cu masuri de schimbare a locuintei, a mediului profesional si cu cea mai eficienta metoda de tratament pentru bolile alergice – metoda hipersensibilizarii specifice.

Diferenta de intensitate depinde de numerosi factori, dar brutalitatea fenomenelor instalate lasa un timp foarte scurt pentru recunoasterea sindromului, tratamentul fiind o veritabila urgenta medicala.

De obicei, socul anafilactic este urmarea unei agresiuni exercitata de injectarea sau administrarea perorala a unui medicament, inocularea veninului unor insecte (albine, viespi etc) , ingerarii unui anumit aliment sau medicament, efectuarii unei hiposensibilizari specifice.

Fenomenele clinice se instaleaza imediat dupa contactul alergenic si constau in fenomene generale ca ameteli, stare de rau, greturi, varsaturi, diaree, colili abdominale, eruptii cutanate, sufocare cu respiratie suieratoare, stare asfixica, tahicardie, palpitatii, scaderea tensiunii arteriale pana la absenta ei etc.

Recunoasterea de soc anafilactic impune combaterea semnelor priintr-un tratament de urgenta intr-un spital.

Sensibilizarea se datoreste schimbarilor ce se produc la ganglionii limfatici regionali in care au ajuns agentii sensibilizanti prin vasele limfatice ale pielii.

Tratamentul dermatitei alergice de contact urmareste suprimarea eruptiei cutanate prin aplicarea preparatelor cortizonice pe pielea inflamata si prevenirea contactului cu alergenul cauzal.

La astmaticul in criza sunt tulburate atat inspiratia cat si expiratia. Calibrul bronsic redus determina scaderea debitului respirator. Desi expiratia devina activa cu fiecare ciclu respirator , plamanul inmagazineaza in inpiratie mai mult aer decat elimina in expiratie, aerul retinut contribuind la distensia sa.

Crizele de astm, ale caror durata si intensitate variaza, sunt separate de perioade de acalmie; cand devin continue, fara acalmie si neinfluientate de terapie, evolutia capata un astept grav iar starea respectiva se numeste rau astmatic.

Crizele survin mai des noaptea, debuteaza brusc si dureaza de la cateva minute la cateva ore. Pentru a-si usura senzatia de sufocare, care il obliga sa aleaga o pozitie convenabila, astmaticul in criza se aseaza instintiv la marginea patului, in pozitie sezand, cu toracele aplecat ianinte si mainile sprijinite pe genunchi.

Principalele cauze in ordinea frecventei sunt alergia la diverse substante si infectia cailor respiratorii:la acestea se pot asocia factori psihici (emotii, stres), meteorologici, mediu iritant din zonele industriale, tulburari endocrine si altele.

Tratamentul se poate adresa cauzei si in acest caz se aplica in lunile premergatoare sezonului cald; se foloseste tehnica hiposensibilizarii specifice. Exista insa si numeroase medicamente care aduc ameliorarea in plina desfasurare a simptomelor. Cura de altitudine sau cura marina in timpul sezonului cald este benefica.

Mai frecvente si de interes practic sunt insa consecintele alergice ale intepaturile cu venin ale insectelor din ordinul Hymenopterae (albine, viespi). Aspectul clinic al alergiei prin intepatura cu venin de albina sau viespe poate fi o reactie locala zgomotoasa si cu durata de mai multe zile; cele mai grave sunt socul anafilactic sau unele reactii neobisnuite.

Veninul insectelor contine pe de o parte substante antigene comune mai multor specii. Asa se explica de ce unele persoane fac reactii sistemice nu numai la intepatura insectelor din ordinul Hymenopterae, ci si la intepaturi de tantari sau muscaturi de purici.

Evitarea intepaturilor de insecte este masura ideala, da nu intotdeauna posibila si suficienta. In orice caz, persoana cu alergie de acest tip trebuie sa poarte o vestimentatie si incaltaminte protectoare, sa evite folosirea parfumurilor si cosmeticelor in afara locuintei, sa stie ca insectele sunt atrase de alimente, culori deschise si pastelate.

Metoda cea mai importanta de prevenire este insa hipersensibilizarea specifica fie cu extract total de corp de insecta, fie cu extract de venin de insecte.

Alergia la medicamente poate surveni la secunde, minute sau o ora de la readministrarea medicamentului nociv sau de la cateva ore pana la cateva zile de la readministrare. Cu alte cuvinte, alergiile la medicamente ne apar ca reactii imediate sau ca reactii tardive.

Pentru a recunoaste o alergie la medicamente se foloseste uneori proba de eliminare: intreruperea administrarii medicamentului incriminat trebuie sa duca la disparitia simptomelor in interval de cateva zile.

Se pot face de asemenea teste cutanate sau serologice ce pot ajuta mult la stabilirea diagnosticului de alergie medicamentoasa, fara ca ele sa fie obligatorii in orice situatie.

Reusita necesita insa absoluta corectitudine in respectarea indicatiior primite de la medic precum si consulturi periodice la medicul care a initiat tratamentul.

Daca rezultatele obtinute nu sunt intotdeauna satisfacatoare, totusi respectarea indicatiilor medicale creste mult sansa pacientului de a putea tolera candva, in viitor, alimentul care in prezent i-a fost interzis.